Orice traumatism important la nivelul mâinii provoacă o incapacitate adaptativă sau de muncă, temporară sau permanentă, de aproximativ 50-60%.
Fracturi la nivelul falangelor, metacarpienelor sau carpienelor, cât și luxații ale articulațiilor dintre aceste segmente, dacă sunt tratate necorespunzător pot duce la sechele ireversibile în funcționalitatea și aspectul normal al mâinii, făcând dificilă orice activitate simplă, până la încheierea unui nasture.
Luxația reprezintă o leziune a fibrelor ligamentare ce determina deplasarea anormală a unor segmente osoase cu pierderea contactului între cele două suprafețe articulare vecine. Semne clasice pentru a detecta o luxație spontan sau post-traumatism: echimoză, durere, aspect anormal al articulației cu imposibilitatea realizării flexiei-extensiei segmentului distal asociat, durere extremă sau imediată, edem, pierderea a sensibilității distal, senzația de slăbiciune.
De asemenea paraclinic, atât luxațiile cât și fracturile pot fi diagnosticate cu ajutorul radiografiei. Pentru leziuni complexe asociate se va recomanda, la cererea specialistului examen CT, RMN, ecografie de părți moi etc.
În funcție de complexitatea cazului, luxațiile se pot reduce închis în sala de operație (fără incizii), sub anestezie locală, sau deschis, prin crearea unor incizii tegumentare, repoziționarea segmentelor și refacerea structurilor capsulo-ligamentare, urmată de o imobilizare cu broșă centromedulară sau pe atelă.
Fracturile diferitelor segmente ale mâinii pot fi închise (fără pierderea barierei cutanate și implicit fără contaminarea segmentului osos cu patogenii din mediul extern) sau deschise (prin perforarea pielii a segmentului osos și contaminare implicită). Semne clasice ce ar putea indica o fractură sunt: durere, inflamație și edem, echimoze, diformități de contur si aliniament al profilului osos și dificultate în mobilizarea segmentului sau mobilitate anormală.
În urma consultului efectuat de către medicul specialist și a evaluării paraclinice, tratamentul de reducere a fracturilor mâinii poate fi efectuat cu anestezie locală sau locoregională; se va realiza o reducere a focarului de fractură închisă sau deschisă, urmată de tehnica potrivită de fixare a segmentului osos fracturat: prin broșă centromedulară, plăcuțe și suruburi etc. Ulterior sau pe parcursul formării calusului osos (vindecarea fracturii) se va opta, la indicația medicului, pentru fiziokinetoterapie, astfel încât recuperarea mâinii să fie complete.