3

Reparare leziuni de tendoane

              La nivelul tendoanelor extensoare ale degetelor și mâinii, leziunile închise ce lasă pielea intactă (de tip contuzii-avulsii, rupturi parțiale sau totale) prezintă un risc important de a fi neglijate de către pacient în momentul accidentului. 

              De asemenea, în cazul leziunilor tegumentare asociate leziunilor tendinoase există riscul ca plăgile superficiale să se vindece sau să fie tratate chirurgical în urgență, lăsând nediagnosticate patologiile traumatice profunde ale tendoanelor extensoare care par, la o primă observație, a fi integre.

               În timp, după cel puțin 3-6 luni de la accidentul inițial, leziunile netratate ale tendoanelor extensoare  vor declanșa o cascadă de dezechilibre funcționale și structurale asupra aparatului extensor al degetelor, plăcilor volare (structura importanta a articulatielor degetelor), tendoanelor flexoare sau ligamentelor colaterale, astfel încât degetul se va deforma într-o poziție specifică, în funcție de localizarea leziunilor inițiale. Asociat deformării inestetice ale degetelor afectate se constată și o impotență funcțională a acestora, cu incapacitatea realizării mișcărilor corecte de flexie sau extensie.

            *Deformarea în gât de lebădă*  – leziune cronică decompensată la nivelul articulatia interfalangiana distala- deformat în flexie, cu hiperextensie compensatorie  articulatiei interfalagiene proximale– prin contractarea bandeletelor laterale.

             *Deformarea în butonieră* – leziune cronică a tendonului extensor (bandeletei centrale) la nivelul articulatiei interfalagiene proximale (flexia degetului din AIFP) cu subluxația bandeletelor laterale prin redistribuția forțelor de acțiune și hiperextensia articulatiei interfalangiene distale.

             Singura opțiune de tratament eficient în deformările cronice ale tendoanelor extensoare este intervenția chirurgicală.  Se pot practica tenotomii pentru redistribuția forțelor decompensate, tenoplastii sau transferuri tendinoase pentru a reconstrui complexitatea aparatul extensor.  Intervenția se poate practica sub anestezie locală sau bloc regional, iar pacientul va urma ulterior protocolul postoperator de imobilizare pe atela gipsata, urmat de mobilizare controlată pasivă și activă.